Problema tuberculozei a fost evidențiată încă din 1849 de Nicolae Suțu, iar primele inițiative de combatere a acestei boli în Moldova datează din secolul al XIX-lea. În comparație cu țările occidentale, care alocau resurse semnificative pentru gestionarea bolii, România s-a bazat mai ales pe inițiative particulare și caritabile. Un punct de reper în istoria instituțiilor medicale ieșene este Spitalul Cantacuzino-Pașcanu, înființat în anul 1850 de familia Cantacuzino-Pașcanu și destinat inițial combaterii holerei. De-a lungul timpului, acest spital și-a diversificat serviciile, contribuind semnificativ la asistența medicală a orașului.
